La teatru...

            În urmă cu o săptămână am avut onoarea să particip în calitate de spectator mediocru la premiera unei combinaţii dramatico-satirice ce a avut loc la Teatrul "Alexandru Davila" din Piteşti. Am rămas plăcut impresionat. Cuvintele ce se regăseau în scenariul domnului Marin Ioniţă au prins viaţă prin intermediul actriţei Luminiţa Borta care cu o naturaleţe cum rar am mai întâlnit a reuşit să le transforme în emoţii, în trăiri superioare.

                Pentru cei care au fost implicaţi în organizarea spectacolului nu pot să am decât cuvinte de laudă. Pentru mare parte din public, însă... nu pot spune acelaşi lucru. Recunosc că nici eu nu aveam ţinuta adecvată  pentru un asemenea eveniment, fiind îmbrăcat cu blugi tip comando şi hanorac, dar mă scuz prin faptul că am ajuns în ultimul moment direct de la serviciu, chiar în timp record (13 minute din Mioveni până în Piteşti). Am intrat în sală cu 3 minute înainte de începerea spectacolului, o sală specific românească, cu scaune înghesuite, fără cortină, fără izolaţie fonică. În dreapta mea s-a aşezat un ...domn ...un aparent domn, îmbrăcat  elegant, bărbierit, pieptănat. Mă simţeam oarecum în plus observând contrastul dintre înfăţişările noastre.

               A început piesa. Actriţa a făcut impresie bună încă din primele secunde, dar... după mai bine de 10 minute de la începerea piesei s-au aprins luminile în sală, spectacolul s-a întrerupt şi ...ce să vezi? Publicitate! În sală a intrat grup de 20-30 de întârziaţi,. Aici nu sunt vinovaţi numai minunaţii spectatori, ci şi cei care le-au permis să intre în sală. 

          Trecem peste neplăcutul eveniment. Piesa şi-a reluat cursul normal. Ignoram cu toţii ambulanţele, claxoanele şoferilor nervoşi şi toate celelalte zgomote care se mai auzeau din stradă. Părea că în sfârşit spectacolul se putea desfăşura în condiţii aproape normale şi ...ce să vezi? Domnul respectabil din dreapta mea, cel pe care îl lăudam anterior pentru ţinuta deosebită, atras probabil de măreţia spectacolului s-a apucat să foşnească o sacoşă de plastic ...şi foşnea şi foşnea şi foşnea şi foşnea şi foşnea... (ştiu că vă enervează repetiţia excesivă, dar vreau să simţiţi ce simţeam eu în acel moment) şi cum spuneam... a foşnit o sacoşă... timp de aproape 15 minute, iar ...într-un final, după îndelungi ezitări a scos din sacoşa respectivă o linguriţă şi o găletuşă ca cele de smântână de 1 kilogram. A început domnul nostru respectabil să mănânce compot în timpul spectacolului şi plescăia ...şi îi mai curgeau şi balele din gură ...ce teatru? ce spectacol? Mă uitam a prost să văd unde ar fi putut fi montată camera ascunsă. Nu. Nu era nicăieri. Eram la Teatrul "Alexandru Davila" în Municipiul Piteşti, Judeţul Argeş, România, Uniunea Europeană, Anul 2011. Mi-a fost ruşine iniţial să îi spun domnului că nu era frumos ce face, dat fiind că între noi era o diferenţă de 40-50 de ani  şi ...când   mi-am luat inima în dinţi să îi spun totuşi cât de nesimţit şi enervant putea să fie a terminat de mâncat. Măcar a avut bunul simţ să nu mai foşnească iar sacoşa de plastic pentru a pune la loc găletuşa şi linguriţa.

               Piesa a continuat aşa cum a început, acompaniată de aceleaşi claxoane şi sirene ce se auzeau din stradă. Actriţa se concentra să spună o replică ce necesita mai multă implicare şi ...exact în momentul culminant ...RIIING un telefon. Deja s-a întrecut orice măsură. Actriţa s-a oprit. Cu un zâmbet ironic şi-a arătat nemulţumirea către public: "Tocmai când mă concentrasem şi eu...".

                 Cu eforturi ce păreau mai presus de firea umană, actriţa şi-a dus sarcina la bun sfârşit. Nu a căzut nicio cortină pentru că nu exista. O parte dintre spectatori au plecat. Cea mai mare parte au rămas. Nu înţelegeam de ce... am aflat ulterior - oamenii rămâneau să înfulece la protocolul de după premieră. E criză, ştiu, dar... totuşi...

                 Am ataşat şi un video al celor de la alpha TV. Ei consideră că piesa a fost o parodie. Îi scuzăm.  Sunt o simplă televiziune locală care fac de obicei reportaje cu ţigani "aicişa" la bâlciul de la Piscani.