Cu gâştele la teatru...

              Am promis un update la articolul de ieri. Iată că am găsit şi timpul necesar să mă ţin de cuvânt. Astăzi, la ora 11:00, la Teatrul "Alexandru Davila", actorii de la TEATRUL NOU ne-au încântat privirile cu o piesă în care ne-a fost prezentată o realitate mai puţin cunoscută: traficul de carne vie. Piesa "Anunţ: Vând femei!", scrisă de către Diana Vlase, prezintă povestea tragică a Anei, o minoră sedusă şi vândută ulterior unei reţele de traficanţi. Scenariul este unul foarte modern. Acţiunea se desfăşoară alternativ în două planuri: pe de o parte prezentul, în care o regăsim pe Ana lipsită de ajutor, bătută şi violată de traficanţi, iar, pe de altă parte, trecutul apropiat al victimei care, pe fondul certurilor în familie, capătă din ce în ce mai multă încredere în aparentul ei iubit, Andrei, în realitate recrutor al reţelei de traficanţi. Piesa a fost regizată de către Dan Ursu, unul dintre fondatorii şcolii TEATRUL NOU, regizor tânăr, însă cu idei inovatoare, care a interpretat şi rolul proxenetului. Din distribuţie au mai făcut parte Alina Buleanu, Teodora Calagiu şi Radu Daniel. Actul artistic realizat de cei patru a fost impecabil, iar pe această cale ţin să îi felicit încă o dată.

           Organizarea, aşa cum mă aşteptam, a lăsat de dorit. Spectacolul s-a ţinut în sala mică, numărul locurilor fiind de două ori mai mic decât cel al invitaţilor. Pentru domnul comisar de la Poliţie care a ţinut discursul introductiv (nu dăm nume): piesa se numeşte "Anunţ: Vând femei!" şi NU "Atenţie: Vând femei!". De asemenea vă recomand să fiţi mai prezent în instituţiile de învăţământ şi să vă lăudaţi mai puţin.

                În ceea ce priveşte publicul, mă bucură faptul nu l-am mai auzit pe Guţă răsunând din telefoane, dar şi faptul că nu am mai văzut consumatori de "cronţănele". Aş fi fost şi mai plăcut impresionat dacă onomatopee ca "Buhuhu" şi "O ieee" nu s-ar fi auzit în scurtele pauze dintre scene. De asemenea, afirmaţii spuse în gura mare gen: "Dacă eram eu acoloo..." sau "Ce faţă de tocilar are ăla!" nu îşi aveau locul. Nici întreruperea actorilor cu fraze gen: "Nu mai fuma, bă pe scenă!" sau "Nu o mai bate, bă, că e drăguţă!" nu se face. Bineînţeles că, deşi majoritatea spectatorilor aveau peste 16 ani, la auzul verbului "a fute", mare parte dintre ei au început să râdă în hohote, deşi contextul era cât se poate de tragic. Asta m-a dus cu gândul la o afirmaţie a lui Mircea Badea: "Trăim în ţara curvelor virgine!!!".

           Regizorul Dan Ursu a menţionat că "se simte bine atunci când râde publicul discret în anumite momente, chiar dacă este vorba despre o dramă". Totuşi, aceste afecte ar trebui să se manifeste în nişte limite de bun simţ.

            Cam atât pentru astăzi. Aştept criticile şi comentariile dumneavoastră. Cu respect, vă salut!!!